Lupta pe numirea șefilor de parchete. Două decizii esențiale ale CCR. Zegrean: „În Constituție nu scrie dacă președintele trebuie să numească. E de discutat”

Există două decizii ale Curții Constituționale care fac referire exact la articolul 54 din legea 303/2004 privind statutul procurorilor și judecătorilor, în care este reglementată procedura de numire. Ambele sunt de neconstituționalitate, însă explicațiile judecătorilor sunt relevante.

Prima dintre ele, din 2008, se referă tocmai la scoaterea șefului statului din procedura de numire. Modificarea a fost declarată neconstituțională, însă pe motiv că s-a încălcat principiul bicameralismului, forma propusă de parlamentarii PSD Rodica Stănoiu și Florin Iodache fiind modificată în Camera decizională. În forma finală, articolul avea o formulare asemănătoare celei propuse azi de MJ: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorii-șefi de secție ai acestor parchete, precum și procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și adjuncții acestora sunt numiți de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiției, cu avizul secției de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii”

Interesant este că actualul ministru al justiției, Tudorel Toader, la vremea respectivă judecător al CCR, a avut, alături de Valentin Zoltan Puskas, opinie separată, explicând chiar de ce nu este neconstituțional ca președintele să fie scos din procedura de numire a șefilor de parchete.

„ Art.134 alin.(1) din Constituție partajează atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii/ i ale Președintelui României cu privire la numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii. În calitate de garant al independenței justiției, Consiliul Superior al Magistraturii propune, iar Președintele României, în exercitarea rolului de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, numește în funcție judecătorii și procurorii. Pornind de la reglementările legale potrivit cărora admiterea în magistratură se face prin concurs organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Național al Magistraturii, considerăm că textul constituțional analizat are în vedere atribuția Președintelui de a învesti în funcție magistrații, judecători și procurori, cu consecința dobândirii inamovibilității, respectiv a stabilității, urmată de exercitarea atribuțiunilor specifice autorității judecătorești. În mod simetric, Președintele României are și atribuția eliberării din funcție a judecătorilor și procurorilor. Textul constituțional nu se referă însă și la numirea în funcțiile de conducere, aspecte ce țin de cariera profesională a magistraților. Așadar, legiuitorul nu are constrângeri de rang constituțional în stabilirea soluției legislative privind numirea procurorilor în funcțiile de conducere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în baza art.134 alin.(4) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției”, se arată în opinia separată semnată de Toader și Puskas, în 2008.

Un an mai târziu, Curtea se pronunță din nou pe articolul 54 din legea 303, după o excepție ridicată de Sindicatul Independent al Juriștilor din România, excepție respinsă, însă în care se fac din nou precizări privind rolul președintelui în numirea șefilor de parchete, și invocându-se libertatea legiuitorului de a reglementa competența șefului statului în materie.

„Art.134 alin.(1) din Constituția României prevede atribuția Președintelui României de a-i numi în funcție pe judecători și pe procurori, cu excepția celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. În aplicarea acestor prevederi, legiuitorul are libertatea de a reglementa competența Președintelui României de a-i numi în funcție, inclusiv în funcții de conducere, și de a-i revoca pe toți magistrații la care textul constituțional se referă”, se arată în decizia 551 din 2009.

O interpretare similară a avut Ministerul Justiției și în 2013, la o solicitare a președintelui la acea vreme Traian Băsescu, care susținea că articolul 134 din Constituție prevede că președintele trebuie să numească șefii parchetelor, la propunerea CSM.”Textul constituțional nu se referă însă și la numirea în funcțiile de conducere, aspecte ce țin de cariera profesională a magistraților. Așadar, legiuitorul nu are constrângeri de rang constituțional în stabilirea soluției legislative privind numirea procurorilor în funcțiile de conducere”, arăta MJ, într-o „interpretare corelativă” a prevederilor constituționale și legale în vigoare.

CSM l-a vrut pe președinte în lege

Dincolo de deciziile CCR, excluderea președintelui din procesul de numire a șefilor de parchete nu a fost susținută de CSM, care a transmis acest lucru printr-un aviz la propunerea legislativă în acest sens, inițiată de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

„În ceea ce privește modalitatea de numire în cele mai înalte funcții din cadrul Ministerului Public, conform unei propuneri anterioare formulate de Consiliul Superior al Magistraturii privind modificarea prevederilor art. 54 din legea 303/2004, numirea în funcțiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunct și adjunct al acestuia, procuror sef al DNA, adjuncți ai acestuia, procurori șefi de secție ai acestor parchete, precu, și procuror sef al DIICOT și adjuncți ai acestora ar urma să fie efectuată de președintele României, la propunerea CSM.

Plenul a avut în vedere, în esență, faptul că pentru independența sistemului judiciar este important ca numirea în cele mai importante funcții de conducere din ierarhia Ministerului Public, precum și revocarea din aceste funcții de conducere să se realizeze de președintele României, la propunerea CSM, într-o modalitate similară numirii în funcții la ICCJ, astfel încât atribuția esențială de selectare a persoanei nominalizate să aparțină autorității judecătorești, nu puterii executive„, se arată în avizul CSM.

Magistrații susțin că această modificare are corespondent în conținutul raportului MCV și ar fi în acord și cu prevederea constituțională potrivit căreia președintele numește în funcții publice, în condițiile legii.

Interpretarea fostului președinte al CCR, Augustin Zegrean

Fostul președinte al CCR, Augustin Zegrean, a comentat, pentru Gândul, că „în Constituție nu scrie dacă președintele trebuie să numească sau altcineva”

„Scrie doar că procurorii funcționează sub autoritatea ministrului Justiției. Deci e de discutat”, a spus el.

Rezervat în privința altor comentarii, pe motiv că nu a văzut proiectul, Zegrean a mai afirmat că percepția de neconstituționalitate vine din faptul că „ne-am obisnuit să fie numiți de președinte” șefii Parchetelor.

„”O să îl propună ministrul și o să îl numească CSM-ul. E devreme să spun până nu văd ce scrie acolo, e foarte greu. Dar atât vă pot spune că nu e trecut președintele acolo, dar pare neconstituțional că, sigur, așa ne-am obișnuit să fie numiți de președinte”, a mai spus Zegrean.

Tudorel Toader, ministrul Justiției, a prezentat, miercuri, proiectul de modificare a Legilor justiției, vizate fiind actele normative 303,304 și 317 din 2014. Modificări esențiale au fost anunțate în cazul mandatelor de conducere din justiție, instanțe și parchete, unde mandatele vor fi majorate de la 3 la 4 ani, și în cazul numirilor în funcțiile de conducere. Judecătorii de la Înalta Curte vor fi numiți în continuare de Președintele României, la propunerea secției de judecători a CSM și nu a plenului Consiliului. În schimb, președintele este scos din procedura de numire a șefilor de Parchete, care vor fi numiți de secția de procurori a CSM, la propunerea ministrului.

„Procedura de numire în funcțiile de conducere de la ICCJ, parțial se păstrează, parțial se modifică. Președinte ICCJ se numește de președinte, propunerea să nu o mai facă plenul CSM, ci secția de judecători.Procedura de numire la Ministerul Public – PG, DNA, DIICOT, să decidă secția de procurori din cadrul CSM, la propunerea ministrului Justiției. Ce apare modificat aici, faptul că decide secția pentru procurori, faptul că propunerea vine de la ministrul Justiției. MCV recomandă o procedură transparentă, neamestecul factorului politic. Se va spune, de ce președintele ICCJ e numit de președintele Republicii și procurorii șefi de CSM? Răspunsul derivă din statulul special: procurorii sunt subordonați ierarhic, judecătorii nu.Procurorii se bucură de stabilitate, judecătorii se bucură de inamovabilitate. Procurorii, spune articolul 138 din Constituție, își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției, la judecători nu există o asemenea prevedere”, a spus Tudorel Toader.